vineri, 31 decembrie 2010

Planuri, realizări

Anul trecut pre vremea asta, am făcut o listă cu toate lucrurile pe care vreau să le realizez în 2010. Adineauri am citit lista, și mi-am dat seama că doar 20% sau chiar mai puțin, s-au întâmplat. Din diverse motive, și întâmplări neașteptate, am uitat anumite priorități, la care

duminică, 12 decembrie 2010

Un mic ajutor

Când realitatea nu-mi mai oferă indicii, intervine imaginația. Atât de captivantă, de pofticioasă, de liberă și de dezordonată, se instalează și începe să amestece trecutul cu prezentul și poate și cu viitorul. Un amestec dulce-acrișor ce folosește drept medicament

vineri, 10 decembrie 2010

Hihi

O dimineață frumoasă de 10 decembrie. Cafea, clătite cu ciocolată, muzică bună și zâmbete! Cred că mă ”vindec” :).

duminică, 5 decembrie 2010

Mulțumesc!

O zi deosebită..o zi ce îmi oferă liniște, bucurie, entuziasm și pot continua.. un zâmbet mare pe față mi s-a întipărit, și asta pentru că încet-încet am reușit să realizez care îmi...

marți, 30 noiembrie 2010

Familia

Ei sunt mereu acolo, însă nu mereu le spun ceea ce ar trebui să le spun..sunt persoane deosebite, care au fost alături de mine, în diferite situații, mi-au dat sfaturi, m-au liniștit și m-au alinat fiecare în modul său. De fiecare dată când te afli în anumite momente,

marți, 23 noiembrie 2010

Încă te am

Prea parfumată de amintiri
de tine
Prea îmbibată de alb
de tine
Prea

marți, 19 octombrie 2010

Ajutor!

Picuri de dor
Vis incolor
Tu, călător
Fluture în zbor
Eu, pe covor
Sfâșietor.
Încântător!
Ești viitor.
Stai!
Ești viitor?
Înfricoșător.

vineri, 9 iulie 2010

Start! Stop!

Se pare că o iau de la început. Tot ce s-a întâmplat, s-a întâmplat cu un motiv bine definit și tot ce am de făcut acum este să mă conformez. Exact ca într-un cerc totul are loc cu un anumit scop, și fiecare sfârșit are începutul său. Cât poate suferi o persoană? Cât poate să-și încarce mintea? Totul are un sfârșit. Fie că vine de la sine, fie că îl impui. Asta am decis să fac eu..cea de-a doua variantă. Să spun că am regrete? Am..și acela e că am avut început, final, dar niciun cuprins.

joi, 17 iunie 2010

Da!

Mi-e clar..am ajuns să îmi dau seama că e ceva mai mult decât o dorinţă de-a mea sau un moft..
De curând am realizat şi eu că timpul nu mă aşteaptă..şi nu ar trebui să zăbovesc prea mult la anumite decizii. Mi-e greu să repar ce am stricat, şi mai mult decât atât..am nevoie de o aprobare. Simt că e aici, acum, mereu... sunt gata sa trec peste principiile mele de copil independent...pentru ca mi-l doresc. Şi DA! M-am îndrăgostit.