Familia

Ei sunt mereu acolo, însă nu mereu le spun ceea ce ar trebui să le spun..sunt persoane deosebite, care au fost alături de mine, în diferite situații, mi-au dat sfaturi, m-au liniștit și m-au alinat fiecare în modul său. De fiecare dată când te afli în anumite momente, ai nevoie să vorbești cu cineva, și ciudat e faptul că momentul respectiv cere ajutorul unei anumite persoane. Pur și simplu știi la cine trebuie să apelezi, cine te înțelege cel mai bine și cine este ”legat” de tine prin aceeși problemă. Deși iubesc singurătatea, și cu mine mă înțeleg mai bine decât cu oricine, am totuși în jur persoane pe care nu le-aș da pentru nimic, persoane la care țin enorm, și mă bucur că le am.

Mama și tata sunt cei pe care i-am văzut pentru prima dată, doi oameni minunați care m-au crescut, hrănit, iubit, sprijinit..datorită lor știu ce înseamnă respectul, bunul simț, înțelegerea; datorită lor știu ce înseamnă ambiția, lupta pentru ce e mai bun. Aș putea scrie romane despre învățăturile pe care le-am căpătat de la ei, despre amintirile frumoase și de neînlocuit pe care le am cu ei, despre legătura noastră, care deși nu e foarte plină de dulcegării și dezvăluiri directe, este neprețuită. Însă mă rezum doar la menționarea unor aspecte: implicarea lor în tot ce am făcut, la tot ce am participat (nu am auzit niciodată un ”nu” nejustificat), sacrificiile, drăgălășenia, faptul că eu și frații mei suntem proritari pentru ei. În viața mea nu m-am certat cu ei, în viața mea nu am gândit ceva rău despre ei, în viața mea nu aș putea să îi răsplătesc pentru tot ce au făcut pentru mine, lucru de care sunt mândră și de mii de ori mulțumită. Părinții mei sunt de neprețuit și aparțin categoriei: greu de găsit :).

Fratele meu, persoana alături de care am petrecut toată copilăria, partenerul meu la toate jocurile. Toată perioada copilăriei, el a fost cel mai bun prieten al meu. Nu că s-ar fi schimbat foarte mult situația acum. La fel de multe știe despre mine ca și prietenele mele cu care vorbesc fel de fel de lucruri. Fratele meu e special, și îi sunt datoare pentru multe lucruri. Unul din acestea este faptul că mereu îmi sare în ajutor, indiferent de ce am nevoie, când și la ce oră. Admir și apreciez mult preocuparea și sprijinul pe care mereu mi l-a oferit, și îi mulțumesc, așa, indirect pentru că a fost mereu alături de mine.

Sora mea, a doua persoană care mi-a îndulcit copilăria, a apărut pe lume când îmi sărbătoream eu cea de-a 10a aniversare. A fost un moment unic, pe care nu am să îl uit niciodată. De când am cunoscut-o mi-am dat seama că ne vom înțelege foarte bine. Acum când a crescut mi-am dat seama că suntem atât de diferite, însă atât de legate. Deși sunt mai mare, simt cum ea are mai mare grijă de mine. E o ființă adorabilă și mă face să zâmbesc de fiecare dată. Nu pot să uit că în primul an de facultate, când urma să vin acasă, a făcut un calendar în care scria câte zile mai sunt până să vin acasă. Pur și simplu ADORABILĂ!!! Cum să nu o iubești?!

Despre mamaia și tataia de jos și despre mamaia și tataia de vale ar fi atât de multe lucruri de spus, însă nu ar putea însemna nimic cuvintele comparativ cu ce aș vrea să exprim eu. Au fost, sunt de fapt, persoane deosebite din viața mea, care au format familia noastră minunată, care au menținut sentimentele și amintirile frumoase, persoane datorită cărora am rămas mereu uniți și ne-am sprijinit reciproc întotdeauna. Îi iubesc mult de tot și le sunt datoare pe viață pentru învățăturile lor, sprijinul și căldura cu care ne-au crescut.