Vinovată

Parcă nu e în regulă să resetez stările, să îți șterg urmele și să ignor umbrele ce le-ai lăsat. Nu îmi face bine. Am încercat. 

Nu am nevoie de alți oameni care să îmi ofere ce vreau eu de la tine. Nu mă mai împinge spre străini! 

Mă simt vinovată pentru fiecare moment în care sunt fericită și nu ești lângă mine. De asta nici nu durează starea...rămâne doar un moment. De atâtea ori îmi doresc să te caut, și să împărtășesc cu tine orice amănunt..de atâtea ori mă abțin și dorul crește. Mă abțin pentru că prefer să rămân cu dorința de a vorbi cu tine, și nu cu indiferența ta. Mă abțin pentru că m-am deschis prea mult în fața ta și nu am făcut decât să te îndepărtez. Mi-e frică să nu te îndepărtez și mai mult.. dacă e posibil așa ceva.

Vinovată că încerc să te scot din mintea mea.

Vinovată că încerc să fiu de acord cu ce vrei tu.

Vinovată că nu lupt mai mult..?